Marele jaf al cartuşelor: Cerneala costă mai mult decât şampania fină

cartuseProducătorii din industria imprimantelor probabil îşi numără banii râzând în hohote.

După cum mulţi au observat cu oroare, cartuşele originale sunt atât de scumpe încât cerneala de imprimantă costă mai mult, picatură cu picătură, decât cea mai fină şampanie sau cel mai luxos parfum—o famile obişnuită care foloseşte frecvent imprimanta va cheltui sume enorme de bani doar pe cerneală. Dar asta e doar începutul.

Dacă aveţi impresia că vi se termină cartuşele mai repede ca niciodată, probabil aveţi dreptate. În ultimii zece ani producătorii au redus cantitatea de cerneală din ele. În acelaşi timp se străduiesc din răsputeri să le îngreuneze cumpărătorilor folosirea de cartuşe mai ieftine second-hand, reciclate sau reîncărcate.

Într-o lume plină de fraude, tranzacţii proaste, și păcălire a consumatorilor, marele jaf al cernelii de imprimantă este unul dintre cele mai revoltătoare.

Vechile maşini ne scris nu ne creau atâtea probleme. Panglicile cu cerneală durau ani întregi. Dar zilele când companiile vindeau produse durabile, care doar rar trebuiau înlocuite sau reparate, au apus de mult. Modelul de business din secolul 21 este să le vinzi consumatorilor ceva ieftin iniţal, și să îi forţezi să cumpere din nou și din nou accesorii scumpe.

Puteţi găsi la promoţie în supermarketuri multifuncţionale care oferă și printare și copiere și scanare la preţuri de invidiat. E o ofertă tentantă. Dar ce scapă din vedere consumatorul este că cele două cartuşe necesare costă cel puţin jumătate din preţul imprimantei. În câteva luni proprietarul va cheltui pe cerneală de două ori cât a dat pe imprimantă.

Costul cernelii este realmente astronomic. Un cartuş HP tipic conţine doar 4 mililitri prăpădiţi, la un preţ echivalent de vreo 5000 de dolari pe litru, de zece ori mai scump decât cel mai scump sortiment de şampanie Dom Perignon.

Producătorii insistă că preţul e corect. Un cartuş nu e doar o cutie de plastic cu cerneală, spun ei, este un dispozitiv complex care împroașcă cerneală pe hârtie și se curăţă singur. Aşa o fi. Ce este cert, cerneala din acele sofisticate cartuşe se vinde în cantităţi din ce în ce mai infime. Cantitatea de tuș din cartuşe a scăzut continuu în ultimii zece ani, chiar dacă ele și-au păstrat dimensiunea.

Cel mai bine vândut cartuş HP din 2004 avea 42 mililitri de cerneală și putea printa, conform HP, 930 de pagini. Astăzi, cel mai bine vândut cartuş HP are doar 5 mililitri și reuşeşte să printeze doar 200 de pagini. Nu ai nevoie de multă perspicacitate ca să îţi dai seama că nu merită banii. Cartuşul Epson T0322, din 2002, conţinea 16 mililitri. TO89, apărut 6 ani mai târziu, avea 3.5 mililitri de cerneală.

Consumatorul este pur și simplu jefuit.

Dacă mai aveţi nevoie de dovezi ale lăcomiei pe care marii producători au ajuns să o aibă, uitaţi-vă la fenomenul cartuşelor XL (Extra Large). XL este un truc de marketing care le permite producătorilor să pună mai multă cerneală în cartuşe de dimensiune standard. HP produce cartuşul cu cerneală neagră HP 300 de 5 mililitri, și versiunea XL cu 16 mililitri la preţ dublu.

Marketing genial. Mai întâi suntem convinşi să cumpărăm cartuşe „standard”, care sunt pe jumătate goale, și apoi să plătim 50 Ron pentru 10 mililitri de cerneală în plus în acele cartuşe, chiar dacă pe producători îi costă doar câţiva bănuţi.

O altă problemă cu cartuşele este următoarea: unele mărci de imprimante consumă mult mai multă cerneală decât altele datorită unor inutile „cicluri de curăţare”. Când unele imprimante sunt pornite, îşi curăţă duzele cartuşelor trecând cerneală prin ele şi împroşcând-o pe o pernuţă absorbantă din interiorul imprimantei. Ciclul se presupune că ar curăţa praful din micile duze.

Dar mai înseamnă şi că persoanele care ţin imprimanta pornită, sau care printeaza cantităţi mari odată, vor folosi mai puţină cereneală decât cei care obişnuiesc să îşi închidă imprimanta între utilizări.

Unele imprimante folosesc de patru ori mai multă cerneală dacă sunt închise între utilizări.

Consumatorii pot lua măsuri precum cumpărarea de cartuşe second-hand care au fost procesate şi curăţate înainte de a fi reîncărcate. Costul se reduce la jumătate.

Dar producătorii de imprimante se străduiesc din răsputeri să facă dificilă refolosirea cartuşelor. Cartuşele moderne au cipuri electronice în interior, care opresc funcţionarea imprimantei atunci când se termină cerneala. Când cipul a decis că s-a golit cartuşul, cartuşul devine inutil—şi cipul trebuie înlocuit pentru a putea folosi din nou cartuşul.

Problema este că producătorii de imprimante încearcă să se asigure că imprimantele fie nu acceptă să funcţioneze cu un cartuş reciclat, cu cipul înlocuit, declarând cartuşul ca fiind contrafăcut, fie vor afişa mesaje de avertizare, care să alerteze utilizatorii asupra unor presupuse stricăciuni ireparabile pe care cartuşul înlocuit le-ar putea produce.

Producătorii spun că este o măsură corectă pentru a opri pirateria. Reciclatorii spun că asta omoară competiţia.

Imaginaţi-vă că aţi cumpărat o maşină nouă, aţi rămas fără benzină, dar nu puteţi face plinul oriunde doriţi, la Lukoil sau Petrom să zicem, pentru că producătorul insistă să folosiţi doar benzină Shell. Aţi fi furios. Şi totuşi asta este ceea ce se întâmplă cu imprimantele şi cerneala.

Producătorii insistă că nu e nici o escrocherie.

Un purtător de cuvânt Canon a făcut declaraţia aberantă că reducerea cantităţii de cerneală din cartuşe nu înseamnă că ele au devenit mai puţin avantajoase pentru consumatori; Un purtător de cuvânt HP a recunoscut că se pune mai puţină cerneală în cartuşe, dar a argumentat că asta e datorită măririi eficienţei şi a micşorării dimensiunii imprimantelor. El a adăugat că acest lucru nu înseamnă un preţ mai mare sau o achiziţie mai puţin avantajoasă pentru consumatori; Epson a pus la îndoială calitatea unor cartuşe no-name şi a avertizat că ar putea reduce viaţa imprimantei. Şi a insistat deasemeni că a redus cantitatea de cerneală din cartuşe datorită creşterii eficienţei.

Deci ce putem face noi consumatorii, în afară de a ne întoarce la vechile maşini de scris? Pentru început, merită întodeauna să cumpărăm versiunile XL ale cartuşelor, dacă sunt disponibile. Pot fi scumpe, dar costul printării per pagină este mai mic.

Apoi, puteţi reduce costurile cu 20 până la 70 la sută folosind cartuşe reîncărcate. Uneori puteţi pur şi simplu să ignoraţi avertizările imprimantei, dar ocazional o imprimantă poate refuza să utilizeze un cartuş reîncărcat. Soluţia la această problemă variază de la un model la altul.

Fiţi prudenţi cu kiturile de reîncărcare pe care le puteţi achiziţiona din diverse surse. Un cartuş de cerneală are nevoie să fie curăţat înainte de reutilizare, şi puteţi constata scăderea calităţii printării, dacă vă reîncărcaţi singur cartuşele acasă.

Dacă vă cumpăraţi o imprimantă, verificaţi costul cartuşelor. Şi evitaţi imprimante care au un singur cartuş color, de tipul trei-în-unu. Este mai iefin să cumpăraţi separat cele trei culori, cyan, magenta şi galben.

Desigur, singurul mod de a ataca costul ridicol al cartuşelor este să protestăm prin sute de scrisori către grupuri de consumatori, parlamentari şi industriaşi.

Dar dacă nu vă dau banii afară din casă, mai bine folosiţi un pix.

Publicat iniţial în Daily Mail.

Comentariile sunt închise.

Grupul IATOMIncarcari cartuse de imprimanta: Zona Pantelimon, Delfinului, Titan, Iancului, Vergului, Mihai Bravu, Vitan, Mall Vitan, Bulevardul Unirii, Piata Muncii, Fundeni, Colentina, Chinatown, Niro, Dragonul Rosu, Europa, Dobroiesti, Basarabiei, Morarilor, Cora Pantelimon, Eroii Revolutiei, Brancoveanu, Oltenitei, Piata Sudului.